După alegeri
Alegerile au venit, au trecut. Dezamăgirea pentru mulți rămâne. Și nu e chiar surprinzător că s-a ajuns aici.
Some bloke with background in software development and disputable skill in anything really.
Alegerile au venit, au trecut. Dezamăgirea pentru mulți rămâne. Și nu e chiar surprinzător că s-a ajuns aici.
Post-ul acesta e mai degrabă pentru o analiză ulterioară a mea, pentru a vedea cum evoluează punctul meu de vedere în timp. Perioada asta a istoriei e plină de personaje controversate. Un personaj de vârf: Musk.
Ok, dacă tot e un web server, să fie pe web, nu ?
Necesită și un nume de domeniu. Deci trebuie mers la un registrar (de exemplu https://www.globehosting.com/), și cumpărat un domeniu disponibil (de exemplu www.gigel.net e luat din păcate, dar www.muculm.eu e disponibil).
Un server care să nu fie inutil ar fi unul care să fie măcar accesibil de pe un sistem din rețeaua locală. Cele 2 aplicații de până acum nu prea ar avea vreo utilitate dacă ar fi accesibile doar de pe Raspberry PI. Și parcă pare ceva mai elevat dacă le apelăm cu niște căi diferite, în loc de porturi diferite.
Încă un server web cu Raspberry PI 4. Primul deservește o pagină statică. Hai să afișăm și ceva mai dinamic. Am mai scris o aplicație web folosind ChatGPT și Rust: rs-weight-tracker.
Începuturile cu Raspberry PI 4 sunt relativ ușoare. Este Linux, deci se găsesc o mulțime de tutoriale pe net. Știu, fix de încă unul este nevoie.
Raspberry PI Imager poate fi folosit pentru crearea unui SD card sau SSD cu un sistem de operare bazat pe Linux, numai bun de pus pe Raspberry PI 4.
Apreciez eficiența, dar și frugalitatea. În hardware de multe ori duc către același lucru, dar nu întotdeauna. De exemplu, un procesor ar putea fi foarte eficient, realizând multe operații pe secundă, la 100W. Poate pentru majoritatea sarcinilor ar fi suficient și un procesor care face treaba de 100 de ori mai lent, dar la 5W. Aparent ar fi de 5 ori mai ineficient, dar văd și anumite avantaje:
O fi vârsta ? Pe măsură ce îmbătrânesc îmi dau seama că sunt implicat în prea multe lucruri și că trebuie să încep să îmi reduc expunerea la aceste lucruri, deoarece devine tot mai obositor să fac față tuturor modificărilor.
De când cu războiul ruso-ucrainean din 2022, am început să urmăresc și ce scriu personaje care îmi erau necunoscute acestui eveniment.
Există conceptul că există anumite cuvinte intraductibile. E incorect spus intraductibil… Toate cuvintele sunt traductibile, dar unele au nevoie de mai multe cuvinte echivalente sau de o explicație mai lungă la traducerea în altă limbă, pentru a adăuga și un context.
Am continuat curățenia și mi-am dat seama de alte câteva schimbări pe care trebuie să le accept:
Era o vreme când credeam că voi mai avea timp să scriu cod la un joc personal. Și că voi scrie cod de C++ cu scripting de Lua pentru părțile care se schimbă des. Așa că am început să înmagazinez linkuri. Pentru a le avea la îndemână (sau pentru ziua când nu vor mai exista motoare de căutare, căci sigur aia va fi problema mea atunci).
Nu am apucat să mă joc cu topicul de machine learning. Înțeleg în linii mari cam despre ce ar fi vorba. Ca în meme-uri.
A trecut ceva timp de când când pe TV apărea Bush Jr. scoțând câte o perlă, de care să se poată amuza copios tot mapamondul. A trecut timpul, după trecerea prin Obama și Trump, parcă are altă imagine acum Bush. Una de un bătrânel care a ieșit la pensie și pictează. Aproape că am și uitat că a invadat Irak-ul.
Nu sunt artist. Dacă încerc să fac ceva expresiv în mod voit, nu-mi iese. Dar dacă mâzgălesc ceva în Whiteboard pentru a pune niște idei la comun, iese ceva accidental, de care pot să fiu mândru.
Niște păreri despre criptomonede ca să putem râde de ele mai încolo. E momentul meu să zic ceva de genul:
Nu mai țin minte exact la cine am auzit expresia asta (niște tâmpiți) dar țin minte tonul, țin minte că era la adresa autorităților și a reacției la o potențială criză / pandemie din trecut (poate cea aviară din 2006).
Când eram încă un copil exista o chestie numită clauza națiunii celei mai favorizate. Prin 1993, era ceva că România primea din partea SUA clauza aceasta a națiunii celei mai favorizate. Eram copil, eram naiv… așa că ce puteam să înțeleg eu din asta? Că există o singură națiune dintre toate care e cea mai favorizată de americani, aia din care facem parte. Uau.
Despre fiecare criză economică din trecut s-a scris suficient de mult. Dar una este când citești despre ce ar însemna criza, alta e când o trăiești. Din punctul ăsta de vedere poate cei mai tineri sunt dezavantajați din cauză că nu au la fel de multă experiență anterioară, să recunoască semnele ei.
Am amânat puțin să public chestia asta. De aceea pentru cei care citesc acum, știrile vor părea vechi. Pentru cei ce vor citi mai încolo (adică să fim serioși: tot eu, peste câțiva ani), poate va fi util.
Cred că o mare parte din răspunsurile aiurea de la începutul crizei Covid-19 țin de calcule economice din partea autorităților. Și de gestionarea riscurilor:
Mi-am luat monitorul ăsta recent pentru acasă și am rămas plăcut surprins de o soluție simplă de redus costuri și deșeuri. Probabil că o să sun ca unul care a descoperit apa caldă.
Hai să revizităm un articol mai vechi. Ăsta.
Principiile: sunt chestiile alea pe care spui sau crezi că le ai tot timpul, dar care sunt testate cu adevărat doar în momente de criză. În criză e un moment bun să vezi ce e important cu adevărat. Voit sau nu, vei face o prioritizare. Asta se aplică atât în plan personal cât și pentru organizații și societăți umane.
This is certainly an experiment. Blog using developer tools… certainly geeky.